N-as fi postat nici azi, asa cum n-am mai postat de ceva vreme p'aici, daca nu m-ar fi atentionat prietena mea, Corina, ca a preluat link-ul blogului meu, pe blogul ei. Marturisesc ca asta m-a impulsionat! Insa, totodata, am si avertizat-o ca o sa scriu despre faptul ca nu am vreo motivatie sofisticata pentru care postez rar, ci pur si simplu, dincolo de job-urile mele, sunt intr-o perioada "de observatie" a tot ceea ce ma inconjoara, iar cand nu fac asta, fac sport. Da, de mai bine de 3 luni, mersul la sala este una dintre cele mai mari bucurii ale mele... Ca ploua, ninge, sau e soare, ca am avut o zi infernala la birou, sau ca e luni ori zi de weekend, eu merg la sala. Din clipa in care am intrat in acest centru, am reusit ceea ce eu credeam ca e imposibil: sa uit in totalitate de stress si de incordarile vietii solicitante. Insa, am reusit nu numai asta, ci am reusit sa gasesc oameni care m-au motivat, care m-au invatat sa imi depasesc limitele cu zambetul pe buze, sa gandesc pozitiv, sa invat sa respir cum trebuie, sa fac lucruri pe care nu credeam ca as fi in stare sa le fac vreodata, dar foarte important, am regasit oameni buni si frumosi, Da, oameni care zambesc, vorbesc frumos, sunt educati, politicosi, nu doar pentru ca asta au in job description, ci pentru ca asa sunt ei, asa li se pare firesc... Si pentru ca bucuria mea e reala, se pare ca a functionat si in favoarea altora, pentru ca nu mi-a fost greu sa atrag in demersul meu si alte prietene. Ba mai mult, cercul nostru se largeste cu noi cunostinte, oameni obisnuiti sau personalitati din oras, tineri sau nu, sportivi de performanta sau persoane care vor sa arate bine, sa slabeasca, sau, pur si simplu, persoane care vin acolo pentru sanatatea lor. Acolo e "spatiul" nostru, pentru ca acolo gasim timp pentru noi, sa ne sfatuim, sa ne consultam, sa ne confesam, sa ne ascultam... si la finalul antrenamentului, cand obosim, ne intelegem doar din priviri!
